vidraVidra Euroasiatică (Lutra lutra), denumită în limbajul popular: Câine de râu, Lutră sau Vidră, aparţine phylum-ului Subphylum Vertebrata, Clasa Mammalia (mamifere homeoterme cu corpul acoperit cu par, care nasc pui vii pe care-i hranesc cu lapte produs de glandele mamare), Infraclasa Eutheria (mamifere placentare la care embrionul se dezvolta complet in interiorul uterului, datorita existentei placentei), Ordinul Carnivora (mamifere carnivore cu dinti cu varfurile ascutite, care au canini foarte dezvoltati, remarcandu-se si prezenta carnasierelor), Suprafamilia Canoidea ( carnivore cu picioare lungi, terminate cu 4-5 gheare neretractile) Familia Mustelidae ( mamifere carnivore, terestre arboricole sau acvatice, de talie mică sau mijlocie, cu corpul alungit). In cadrul Subfamiliei Lutrinae sunt cunoscute 13 specii de vidra la nivel mondial: Lutra lutra, Lutra sumatrana, Lutra nippon, Hydrictis maculicollis, Lutrogale perspicillata, Lontra canadensis, Lontra provocax, Lontra longicaudis, Lontra felina, Pteronura brasiliensis, Aonyx capensis, Aonyx cinerea, Enhydra lutris apartinand a cinci genuri  Aonyx, Enhydra, Hydrictis, Lontra, Lutra, Lutrogale si Pteronura.

Distributia speciei si efectivele

Vidra Euroasiatica are una dintre cele mai largi distribuții dintre toate mamiferele palearctice (Corbet, 1966). Arealul sau de distributie cuprinde părți din trei continente: Europa, Asia și Africa. Distribuția actuală în Europa este marcată de un coridor larg, ajungand pornind de la Danemarca Centrală, prin partea de vest a Germaniei, Olanda, Belgia, Luxemburg, partea de est a Franței, Elveția, partea de vest a Austriei spre centrul Italiei, unde vidra este cale de disparitie sau redusă la populații mici și, uneori, izolate. Informații pentru Rusia, care formează o legătură între Europa și Asia, este putina si apar date fragmentare pentru anumite zone. Se pare insa ca vidra este distribuita în toată țara, cu excepția tundrei și a regiunilor nordice, cu îngheț permanent.

Granița de sud a arealului de distributie a vidrei euroasiatice în Orientul Apropiat și Mijlociu este format din Israel, Iordania, Irak și Iran. Este, de asemenea, raportată in Maroc, Algeria și Tunisia, în Africa, în partea de nord a Saharei.

În Asia de Sud, specia a fost raportată in mai toate toate țările, mai ales in bazinul hifrografic Himalayan, din Pakistan, Afganistan, India, Nepal, Bhutan și Myanmar și spre est de-a lungul Asiei de Sud-Est până in Japonia, unde se crede că a dispărut.

În Romania, vidra a demonstrat o flexibilitate ecologică mare, care ocupand un areal de distributie vast, de la nivelul mării până în zona subalpină, la 1700 de metri altitudine (Georgescu, 1994).

Potrivit statisticilor oficiale ale ROMSILVA, efectivele populației de vidra a variat în ultimii ani, după cum urmează (Georgescu, 1994):

– 1971: 1270 exemplare

– 1980: 2190 exemplare

– 1993: 920 exemplare.

Sunete: Vidra comunică cu semenii printr-un fluierat caracteristic. Atacată de câini scoate un glas strident, amestecat cu un mârâit.

Caracteristici morfo-biometrice ale vidrei în Romania. Trupul său este adaptat legilor hidrodinamicii, la fel și coada, groasă la bază ce se subțiază spre vârf, utilizată la înaintat și cârmit. Degetele sunt unite de o membrană interdigitală, ajutând foarte mult la înot și propulsat. Capul mic cu o formă hidrodinamică face mult mai facilă înaintarea pe sub apă. Greutatea unui mascul este în general de 6-8 kg pe când femela cântarește aproximativ 4-5 kg (Jedrzejewski, 2010 et. al). Acest mustelid poate ajunge la dimensiuni de până la 1 metru și jumătate lungime și la o greutate de 15 kilograme. Urechile mici sunt adaptate vieții acvatice, fiind prevăzute cu două pliuri ce le acoperă atunci când vidra pătrunde în apă sau că ochii sunt adaptați, putând vedea în apă. Blana are o culoare generală de castaniu închis, mai deschisă ca nuanță pe pântec și ceva mai surie pe partea din față a capului, iarna blana este mai deasă și mai lucioasă.  (Manolache 1977 et. al)

Biotop.  Prezența vidrei este strâns legată de existența resurselor de hrană. În Romania vidra este răspândită în întreaga țară, cu deosebire în lacurile și văile apelor mari, dar mai ales în bălțile și Delta Dunării (Brehm, 1964). Existența locurilor bogate în pește, atrage vidra până sus la munte, la peste 1500 de metri, în preajma pâraielor cu păstrăvi. Uneori, în căutarea locurilor prielnice, trece cumpăna apelor, peste creasta munților.

Principalul sortiment de hrană pentru vidră îl reprezintă peștele de toate formele și mărimile, căci se încumetă să atace și pește mare pe care, după ce îl răpune, îl scoate pe mal, depozitându-l într-un loc anume sub o piatră sau un buștean, unde îl poate păstra multă vreme, apoi mănâncă doar părțile bune din el. De obicei alege partea sângerie de la bronchiile peștelui și carnea fără oase a spatelui, restul lăsându-l pentru alții. În afara peștelui, vidra mănâncă raci, amfibieni, melci, păsări și șoareci de apă. (Manolache 1977 et. al)

Reproducerea. Vidrele ca și alte mustelide, au un sistem reproductiv poligam bazat pe teritorialitatea ambelor sexe. În interiorul teritoriului său, masculul controlează de la una la mai multe femele. Vidrele se pot reproduce pe tot parcursul anului iar puii se pot naște atât iarna cât și vara, dar femelele pot da viață la pui în general o dată la doi ani. Vidra are o gestatie prelungită (diapauza embrionară) și naște de la 2 la 4 pui, care vor sta în preajma ei pentru un an sau mai mult  (Jedrzejewski, 2010 et. al).

Dușmani: Nu are dușmani periculoși, în afară de om. Doar accidental poate fi prinsă de câini, de care se apară însă cu ferocitate.

Sociabilitate: Trăiește solitar. După naștere, doar femela rămâne peste un an cu puii ei.

Recunoaşterea semnelor de prezență ale vidrei. Evaluarea și monitorizarea vidrei (Lutra lutra) se bazează în general pe identificarea de excremente, urme, jeleu anal sau alte semne ce indică prezența speciei. De aceea consider ca este necesar sa facem cunoscut modul în care aceste semne de prezență arată și locurile în care ele pot fi găsite cel mai des.

Locuri în care să cauți semne de prezență ale vidrei. Vidra, fiind un mamifer acvatic, frecventează zonele umede și habitatele ripariene . De aceea semnele de prezență lăsate de vidră se vor căuta în aceste zone umede preferate de vidră. Conform imaginii de mai jos, urmele lăsate de vidră vor fi căutate în anumite locuri, utilizate în timpul activităților   sale zilnice.

LOCURI ÎN CARE SĂ CAUȚI URMELE DE VIDRĂ

vidra-desen

Urmele. Labele anterioare și posterioare imprimate de către vidră pe suprafețe cu mâl, noroi, nisip sau zăpadă pot fi întâlnite pe malurile apelor. În funcție de dimensiunile urmelor se poate recunoaște vârsta și sexul individului, astfel: < 5.0 cm – pui/juvenil, 6.0–7.0 cm – femelă adultă, > 7.0 cm – mascul adult (Ottino and Giller, 2004). Urmele de vidră pot fi observate pe tot parcursul anului  atât iarna când este prezent stratul de zăpadă cât și toamna, vara și primăvara pe malurile cu nisip, pietriș fin, mâl sau noroi ale râurilor.

urme-vidra

Excrementele și jeleul anal. Cel mai ușor de identificat într-un habitat populat cu vidră sunt excrementele deoarece acestea se păstrează timp îndelungat în areal, în perioadele fără precipitații. În funcție de perioada studiului conținutul și forma excrementelor variază, fapt datorat dietei ce variază de la un sezon la altul. Lăsăturile de vidră conțin în cea mai mare parte oase și vertebre de pește și amfibieni însă mai pot fi indentificate și rămășițe de melci, coleoptere, șoareci etc.

excremente-vidra

Majoritatea excrementelor sunt întâlnite sub poduri, pe pietre ieșite în relief, pe promontorii, movile, ziduri din beton și pot fi recunoscute ușor după conținutul de oase de pește, amfibieni și puternicul miros de pește.

Excrementele sunt utilizate și pentru a marca teritoriul, cu acest scop însă, vidra marchează mai des cu jeleul anal, ușor de recunoscut prin faptul că nu conține vertebre sau resturi din prada mâncată. În general vidrele sunt fidele locurilor de defecare, astfel în anumite puncte se formează adevărate latrine.

Alte semne de prezență. În timpul activităților zilnice, vidra poate lăsa și alte semne de prezență într-un anumit areal. Primăvara mai ales, vidra obișnuiește sa prădeze siturile de reproducere pentru amfibieni, în perioada când aceștia depun ponta, astfel sunt înșirați pe marginile acestor bălți, zeci de resturi de amfibieni. Pe tot timpul anului pot fi observate, carcase de pești prădați, pe malurile apelor, autoarea acestor semne fiind tot vidra.

Iarna pot fi observate urmele lăsate de vidră și de coada acesteia iar când zăpada este mai mare se observă adevărate șanțuri în zăpadă, produse de vidră, alunecând pe zăpadă. Tot iarna pot fi observate tuneluri pe sub zăpadă  si mici copci în gheată, utilizate pentru acumularea necesarului de hrană, vânătoarea pe sub gheată.

vidra-iarnaVizuinele de vidră sunt usor de reperat datorită latrinelor din apropierea acestora, de obicei ele sunt săpate în malurile puternic fixate de rădăcinile arborilor. Vizuinele au de obicei două intrări, una aeriană si una subacvatică.

În arealul utilizat de vidră pot fi observate în zonele cu iarba mare si deasă mici culoare, având forma unui tunel, ce sunt utilizate de vidră. Tot în aceste zone putem observa locuri utilizate de vidră pentru a îsi usuca blana si pentru odihnă, de obicei acestea sunt lipsite de vegetatie si au prezent un substrat nisipos.

Obiceiuri: Vidra este un animal cu activitate nocturnă şi aurorală. Când îi lipseşte hrana se deplasează mult, depărtându-se de apă, putând trece la munte peste cumpăna apelor, dintr-un bazin hidrografic în altul. Puii pot fi uşor dresaţi de om.

 

Vânătoare: Din cauza diminuării efectivelor de vidră în Europa, aceasta a fost strict protejată prin diferite convenţii internaţionale. Efectivele ei s-au refăcut în ultima vreme, îndeosebi în Romania unde au crescut ca urmare a scăderii poluării şi creşterii populaţiilor de peşte din râurile interioare. În aceste condiţii, autoritatea publică centrală care răspunde de protecţia mediului poate autoriza vânarea acestei specii strict protejate, prin ordin de ministru, acolo unde efectivele sunt mari şi unde vidra produce prejudicii în bazinele piscicole în care se practică acvacultura. Perioada optimă de vânătoare este considerată a fi 1 octombrie-31 martie, cu toate că blana vidrei este valoroasă tot timpul anului.

Se impuşcă la pândă, cu arma lisă şi cartuşe de 3,5 – 4,0 mm. Trofee neconvenţionale sunt considerate blănurile, craniile şi osul penian. Blana vidrei este considerată una dintre cele mai valoroase blănuri de vânat.

 

Amenintari Majore. Habitatele acvatice ocupate de vidre sunt extrem de vulnerabile la schimbările provocate de om. Canalizarea râurilor, îndepărtarea vegetaţiei de pe maluri, construcţia de baraje, drenarea zonelor umede, activităţi de piscicultura si acvacultura și alte tipuri deimpact asociate activitatilor umane asupra   ecsistemelor acvatice sunt nefavorabile pentru populațiile de vidra (Reuther și Hilton-Taylor 2004).

Poluarea este amenințare majoră pentru vidre din Europa, principalii poluanți care prezintă un pericol pentru vidre sunt organoclorurile, dieldrinul, DDT / DDE, bifenili policlorurați (PCB), mercurul si metalele grele.

O alta amenitare o constituie fragmentarea habitatelor de catre retele de transport, cauzand numeroase accidente de trafic, avand drept rezultat decesul exemplarelor de vidra, ce au intrat in coliziune cu mijloacele de transport.

Braconajul este o amenintare cu o amploare mare in Romania, specia nu este braconata pentru importanta sa cinegetica ci pentru pagubele ce le produce proprietarilor de ferme piscicole.

 Conservare: Conform Listei Roșii a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) specia vidră este Potențial Amenințată – NT (Near Threatened).

Vidra este o specie strict protejată în temeiul legislației internaționale și diferite convenții. Acesta este listată în anexa I a CITES, Anexa II al Convenției de la Berna, anexele II și IV a Directivei Habitate și Directivei Specii ale Uniunii Europene și Anexa I din Convenția de la Bonn (Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (CMS), care recomandă cel mai înalt grad de protecție a acesteia.

 

Pentru mai multe detalii privind conservarea, monitorizarea si cercetarea acestei specii va rugam sa accesati acest blog dedicat acestei specii: http://romanialutra.wordpress.com/