Pisica salbatica (Felis silvestris L.) – este foarte asemanatoare cu pisica de casa, diferenta fiind data de aspectul acesteia tarcat si de dimensiunile generale ale corpului mai mari. Pisica salbatica are o greutate de 4-8 kg, putand atinge 7-10 kg si o lungime de 55-70 cm. Dimorfismul sexual nu este evident. Capul este mai mare, mai greu şi are urechile mai scurte dispuse mai degrabă orizontal decât în sus, spre deosebire de urechile pisicii domestice. Are picioare scurte cu labele late spre deosebire de cele ale unei pisici de casa. Coada măsoară 25-35 cm lungime, lăsată să atârne, deloc subţire, cu cerculeţe negre şi se termină cu un vârf negru. Pata neagra situata posterior piciorului din spate ii este de asemenea caracteristica, fiind redusa doar langa calcai, spre deosebire de cea a pisicii de casa care urca pana spre cotul piciorului. Blana poate avea culoarea unei pisici domesticite precum roscata, cu dungi negre sau albastru-gri dar poate varia de la galben deschis la maro cu dungi si pete. Pe gât, abdomen şi unele zone ale pieptului blana este albă. Are părul lung de 2,5-4 cm, acesta putand fi moale şi gros.

pisica-salbatica

Pisica salbatica traieste 12-15 ani, varsta stabilindu-se in functie de gradul de uzura a dentitiei. Miauna asemeni pisicii domestice, mai ales in perioada de imperechere cand indivizii de sexe diferite se cheama. Cand este atacata se strange ghem, maraie amenintator si pufaie (“scuipa”). Vazul si auzul sunt excelente, mirosul mai putin.
Urmele lasate sunt usor eliptice, caracteristice pentru feline, cu pernitele ovale si fara a avea imprimata amprenta ghearelor, semanand putin cu cele ale rasului, dar mai mici. Urma-partie este liniara sau in usor zig-zag. Urma-tipar se deosebeste de cea a pisicii de casa prin dimensiunile mai mari si forma mai alungita. Se deosebeste si de urma jderului de piatra, care are gheara de la al cincilea deget usor imprimat.

urme-pisica Traieste in special in paduri si locuri stancoase unde se poate ascunde usor dar si in zonele mlastinoase cu stufaris mai greu accesibile. Este intalnita incepand din zona alpina pana in Lunca Dunarii. Pentru vanatoare preferă domenii deschise, situate în platouri la 300-450 m altitudine, precum şi zone stâncoase. Pisica salbatica este un animal timid care se fereste de oameni, din aceasta cauza fiind vazuta foarte greu. Este un animal solitar si teritorial, care vaneaza in special noaptea. Sunt mai active dimineata devreme sau seara. Ziua se retrage de regula in vizuina, dar si in scorburile incapatoare din arbori. Teritoriul său de vânătoare se întinde pe o suprafaţă de aproape 3 kilometri pătraţi. În fiecare zi îşi verifică teritoriul, alungându-şi potenţialii invadatori.
Rasul pare sa fie principalul ei dusman natural. In categoria dusmanilor intra insa si lupul, sacalul, cainele si chiar vulpea in cazul exemplarelor tinere.

Este un mamifer prin excelenta carnivor care se hraneste in special cu mamifere mici: iepurii si rozatoare mici, pasari dar nu refuza nici reptile, pesti sau insecte. Ataca insa si iezii de caprioara. Expuse atacului acesteia sunt, in primul rand, pasarile care cuibaresc pe sol, printre care fazanul si potarnichea, dar si gaina cocosului de munte. Prin modul de hranire poate produce pagube atat speciilor de fazan si de iepure, cat si in gospodariile izolate sau limitrofe localitatilor, atunci cand capata obiceiul de a se hrani cu pasari de curte.
Dacă nu reuşeşte să vâneze, se hraneste cu carcasele mai mari lăsată de animale de pradă. Nu se teme de bursuci sau vulpi.
Au un stil propriu de vânătoare, asemanator celui practicat de pisicile de casă: stau la pândă pentru a-şi surprinde prada. Însă totodată, se caţără în copaci de unde atacă. In timp ce întrunesc multe caracteristici similare cu pisicile de casă, pisicile sălbatice europene nu pot fi domesticite.

Perioada de împerechere are loc iarna târziu, de obicei prin lunile februarie şi martie. În această perioadă, masculii atrag femelele prin strigăte puternice, pentru a-şi face simţită prezenţa în rândul femelelor. Mieunatul lor se aude de la distante mari, dar numai in aceasta perioada. Ca în cazul tuturor felinelor şi aceşti masculi se bat pentru teritoriu şi pentru dreptul de a se împerechea iar femela anunţă masculul că e gata de împerechere rostogolindu-se în faţa lui şi miorlăind. Perioada de împerechere durează o săptămână. Motanul paraseste femela imediat dupa imperechere.

Femelele fac pui o singură dată pe an, după o perioadă de 53-70 de zile de gestaţie. Pisica se ascunde în peşteri pentru a fata, dand nastere de la unul la opt pui, frecvent 3-4 pui. Acestia sunt orbi, deschizand ochii dupa 9-11 zile de la naştere. La 3-4 săptămâni deja învaţă să se apare cu dintii şi ghearele împotriva atacurilor. La vârsta de 6 săptămâni sunt înţărcaţi iar la 2 luni trebuie să înveţe să vâneze. Rămân alături de pisica mamă până la vârsta de 6-8 luni si pana la varsta de un an isi stabilesc propriul teritoriu. Ating maturitatea sexuala la 22 de luni. O femelă naşte de 2 ori în cursul unui an numai dacă şi-a pierdut puii prea devreme.

In conformitate cu rezultatele prezentate in „Studiul privind estimarea populaţiilor de carnivore mari şi pisică sălbatică din România (Ursus arctos, Canis lupus, Lynx lynx şi Felis silvestris) în vederea menţinerii într-o stare favorabilă de conservare şi pentru stabilirea numărului de exemplare din speciile strict protejate care se pot recolta în cadrul sezonului de vânătoare 2011-2012” Contract de prestări servicii: Nr. MMP 56 / 23.06.2011, pentru specia pisică sălbatică, densităţile cele mai ridicate la nivel de judeţ se regăsesc în judeţul Covasna, unde sunt de 11,61 indivizi la 10.000 ha, urmat de Sibiu şi Braşov. Densităţile cele mai ridicate al nivel de fond cinegetic, pentru specia pisică sălbatică, raportate la 10.000 ha, se regăsesc în Sibiu, Braşov şi Alba, unde densităţile sun mai mari de 20 indivizi la 10.000 ha

pisica-harta

harta-pisica-2